Un bilet de hartie

N-am putut dormi de dorul tau. M-am zvarcolit in pat si m-am trezit jos langa el cu telecomanda in mina langa un bilet de dor catre tine. Netransmis inca. Incepea cam asa...stiu ca la ora asta probabil te intorci pe cealalta parte a patului. E normal, la orele trei ale diminetii. Eu ascult intre timp jazz si incerc sa astern pe harti eceea ce simt pentru tine. Dar mi-am dat seama ca nu am atatea topuri de hartie acasa. Mi-am zis sa cobor sa cumpar, dar avand in vedere circumstantele date, mi-era practic imposibil. Asa am renuntat initial. Apoi m-am asezat la computer si am deschis wordul. Dar fara izbanda. Deja ma dureau ochii, dar totul era in mintea mea, asezat cuvant cu cuvant, litera cu litera, asemeni sentimentelor sincere cimentate in timp in mine pentru tine. Mi-am zis ca trebuie sa adorm. Si m-am intins in pat, nereusind sa duc la bun sfarsit ceea ce incepusem. Dar ce crezi ca am putut ? nici macar ....ma mustra constiinta ca trebuie sa stii. Trebuie trebuie....numai asta. Ca si cand ar fi pus stapanire pe tot ce reprezint eu o forta malefica care ma indemna sa fac numai ceea ce simt. Fara mandrie. Fara teama. fara ganduri. Ci doar ceea ce simt. Am mers in baie si mi-am dat cu apa sloi pe fata. Dar tot nimic. Mainile si obrajii imi erau rosii. Dar nu mi-era frig. Si totusi tremuram. Agitat cum ma stii. Nu stiam ce sa mai fac. Eram incapabil sa exprim ceea ce simt. Am vrut la un moment dat sa te sun. Dar m-am gandit ca te deranjez si n-ar fi avut efectul pe care numai eu il simteam. Tu, fiind sub zeul somnului, zvarcolindu-te, fara stirea ta, prin sufletul meu. Ce stie ea ? mi-am spus, imbarbatandu-ma. Nu stiu ce s-a intamplat apoi. Am adormit subit. Si era o liniste de auzeam numai zgomote familiare din celalte camere...iar m-am zvarcolit in pat si m-am trezit jos langa el cu telecomanda in mina langa un bilet de dor catre tine. Netransmis inca. Incepea cam asa...te iubesc...