Intalnire de gradul trei

Dimineata. Atat de dimineata. Incat simt racoarea aerului de septembrie. Cuprinzandu-ma. Neinvelit. Neacoperit. Candva ma incalzea ea. Dar acum, cu sigurantza fizic nu mai este. Poate doar spiritual. Si ma multumesc doar cu caldura zambetului sau. Mi se face atat de frig. Deodata. Incat ma trezesc. Ma ridic din patul. Invidios pe cele doua perne calde. Ramase sa se rasfete cu patul meu imens. Dar ma voi intoarce. Eu. Imi zic, imbarbatandu-ma. Ma pregatesc pentru o noua zi. Privesc cu greu spre fereastra. Este atat de lumina. Si nu e din mine. Ci dinspre afara. Este aproape ora sapte. Si trebuie sa ajung in centru. In centrul Bucurestiului. Unde am sa intalnesc o persoana interesanta. Pentru a stabili un contract. Si nimic mai mult. Sau poate doar formalitati. Doar atat. Ma imbrac cu greu. Nu inainte de a trece pe la baie. Imi lustruiesc superficial in ultima clipa pantofii si atarn pe mine un costum de in. Curios. Albastru. Inhatz si un tricou. Cam scurt si cam inchis. Ce-i drept. E negru. Si sunt gata. Sau aproape gata. Dar plec. Nu privesc in urma. Am invatzat si asta. Jos ma asteapta un prieten. Numarand secundele de nerabdare pina sosesc. Nu-l dezamgesc. De cand ma stiu sunt punctual. Si-mi place reciprocitatea. Povestim. Radem. Zambim. Amintiri. Probleme. Suntem cu fruntea sus. Ne amagim ca fa fi bine. Pentru unii.Urmeaza...spunem noi. Cobor la Universitate. Nu inainte de a ma sterge o masina neasigurata in trafic. Nu e prima oara cand sunt la un pas de moarte. De faptce e moartea. Nu exista asa ceva. Zambesc. Din inima. Siajung la facultate. La Dacultatea de Litere. Ma grabesc sa ajung inauntru. Sa fiu punctual. Dar nu. Imi dau seamaca mai e timp. Si ma opresc. La o cafenea din apropiere. Servesc o ciocolata calda. Este putin peste opt. Si deja citesc ziarul. Obisnuit sa stiu tot. Sau aproape tot. Informat. Ridic privirea din ziar. Ceva. Mi-a atras atentia. Si nu stiu. Privesc in jurul meu. Ma intorc. Si nu vad nimic. Ma intorc la citit. Imi spun ca mi s-a parut. Dar nu dureaza mult.Si simt. Simt din nou. Ridic privirea. Si vad. Vad ceva minunat. Pe cineva minunat. Doamne ! Cred ca este cea mai frumoasa fiinta. Ma blochez. Nu ma pot uita in alta parte. Nu ma intereseaza in alta parte. Nu vreau in altaparte. Vreau doar sa respir cu ea. O vad cum se apropie. Si pentru prima oara in viata am emotii. Vine spre mine. Nu-mi vine sa cred. N-o pot descrie in cuvinte. N-as putea. As fi superficial. Pot spune doar atat. Este minunata. Un inger. Venind spre mine. Pentru mine. Cu mine. Cel putin asa cred. Se indreapta spre mine. Imi scapa ciocolata calda din mina. Nu ma intereseaza ca s-a patat costumul. Si tricoul. Nu ma intereseaza. Poate sa faca ce vrea. Poate sa-mi faca ce vrea. Nu-mi pasa.Nu-mi mai pasa. Stiu caeste pentru mine.Ea nu-mi spune. Dar eu nu pot minti. Nu ma pot minti. Am impresia ca timpul a stat in loc. Pentru mine. Pentru ea. Pentru noi. Se apropie. A ajuns .E-n fata mea. Spune ce sa fac ? Ce sa-i spun ? Chiar nu mai stiu. Ma port ca un adolescent. Aaaa...stiu...ii zambesc. Ii zambesc din inima. Imi spun eu. Si asa am si facut. Imi zambeste si ea. Ma ia de mina. Eu...incep sa tremur. O privesc. Ma priveste .O simt. Ma simte. O aud cum imi sopteste...Am venit. O aud...si repet...Ai venit. Si ea imi clipeste. Si apoi imi spune. Da. Am venit pentru tine. Pentru noi. Ma imbratiseaza. Doamne ! Visez! Este minunat. Ce se intampla ? Si ...ma saruta. Spune-mi ca e real Doamne. Hai spune-mi !Este divin ! Mai vreau. Opriti timpul. Vreau minunea.Vreau mereu. Si minune din minune se face...A venit, a minunat si a plecat...Ma intorc la ciocolata mea calda. Si la ziarul. Ma intreb daca am visat. Si-mi dau seama ca a fost cat se poate de real. Doar ma curat pe costum si pe tricou. Dar ce mai conteaza. Sunt fericit. Iubesc si sunt iubit. Ma grabesc sa nu intarzii la intalnire. Dar acum privesc inapoi. Dupa ea. De ce nu mi-ai spus ca tu ai fost aici ?