Calatorie in lumea albastra

Imagineaza-ti ca nu mai ai litere. Si-au facut toate gasca in cuvinte. Au pus ce-au gasit repede pe ele, mai o cratima, mai un punct si-au facut in graba bagajele si au plecat cu mic, cu mare, in propozitii si chiar si fraze. Altele s-au ascuns pe traseu in integrame. Dar toate intr-o singura directie. Intr-o singura calatorie. Calatorie in lumea albastra. Acolo unde numai vorbele se uda. Si numai ideile se usuca. Numai ai nevoie de ele. Iar sentimentele devin albastre. Si trupurile devin verde. Verde-albastrui. Ca marea ce clocoteste in tine. Sa vezi galagie. Cand timpul iti fuge de sub picioare. Cand ai in fata minune si se fuge de ratiune. Se cauta orizont. Se cauta cerul. Se gaseste linia albastra. Acolo numai cu ochii poti stabili sfarsitul lumii albastre. Inceput de verde. Sfarsit de albastru. Ochii iti sunt inca verzi. Iar trupul are bronz albastru. Arunca-ti toate literele in apa, se se duca pe apa sambetei. Sa dispara toate negrele. Si sa ramana limpede. Inoata in propozitii si o sa obtii numai fraze. De iubire. Din suflet.Pentru suflet. Da viata sentimentelor tale. Fa-le albastru permanent. Si ochii de un verde fosforescent. Ca tot ce atingi sa prinda culoare. Ca tot ce vezi sa prinda viata. Ca tot ce iubesti, ca doar ce iubesti, sa-i dai inima ta.