buzele mele

buzele mele au fost condamnate pe nedrept pentru indrazneala lor de a-si fascina
papilele gustative din borcanul abundentei oferind un spectacol gratuit ochilor mei
flamanzi de viata. acum vor trebui sa-si ispaseasca pedeapsa savurand zilnic in preajma
altor doi ochi verzui fructul indraznelii, cafeaua vorbelor in cumpana faptelor, descoperind
impreuna mireasma amorului intre gratiile sentimentelor. nu va patrunde si nu va scapa nici
un fior, nici un simt care sa puna in pericol siguranta puritatii reciprocitatii acestora. vor fi
pazite de ochii sufletului meu pulsandu-le caldura necesara pentru a urzi gustul perfect
papilelor gustative pregatite sa infrunte minunea papilelor tale, chiar cu si cu riscul asumat
de a fi in aceeasi celula. celula dragostei...

timpul

am lasat prea usor sa-mi treaca zilele printre degetele sufletului meu reusind sa ma agat doar
de o singura zi, reprosand parintilor ca nu m-au invatat cum sa simt, acuzandu-mi profesorii
ca nu mi-au predat cum sa gandesc, suparandu-ma pe prietenii ce nu mi-au aratat cum sa
iubesc, vaitandu-ma lui dumnezeu ca nu-s iubit in ciuda tuturor eforturilor si sacrificiilor pe
care le-am facut de-a lungul timpului. m-am pitit intre cartile siropoase cu aroma de amor,
gustand prin prisma ochilor mei dragostea altora, mirosand iubirea in copertile cartonate.
si tot nimic. atunci m-am ratacit printre calculele matematice elaborand formule complexe in
urma carora sperand ca am sa descopar ecuatia rostului meu. si tot nimic. m-am pierdut in
substante chimice ce-mi framantau sufletul bolborosind in mine ce nu puteam defini, incercand
tot felul de reactii numai pentru a obtine elixirul cunoasterii. si tot nimic. imi pierdusem
speranta. nu mai puteam manca, nu mai puteam dormi, nu mai puteam respira. ma sufocam in
propriile constinte ce ma indemnau la o condamnare subita, fiind prizonierul gandurilor mele ce
nu ma lasau sa traiesc. imi reprosam repetitiv ca am lasat prea usor sa-mi treaca zilele printre
degetele sufletului meu reusind sa ma agat doar de o singura zi. de ziua in care mi-ai zambit.
de atunci nu mai stiu cate minute are o zi, cate zile are o saptamana, cate saptamani are o luna,
cate luni are un an. nu mai stiu nimic. dar chiar nimic. nimic in afara ca tu erai si esti timpul meu...

oct-OM-brie

Nu ştiu ce faci şi cum eşti tu acum, dar în ciuda vremii îndoielnice, şi ale mulţimilor de suflete ce-şi etalează golaş trupurile ambulante pe trotuarele prăfuite ale capitalei, eu nu văd nici un motiv de a zâmbi mai mult decat o fac uneori. Eu sunt incapabil să-mi imaginez un început de octombrie fără ca frunzele ruginite azvărlite de forţa vântului să-mi zgârie ochii, fără ca ploile dese, umede şi seci să-mi spele gândurile murdărite de umbra paşilor mei, fără ca să mă pitesc undeva în colţul inimii mele să scriu ceea ce simt. Să-i dau forma ochilor mei ce-mi tradau cândva picăturile lui octombrie răguşit de tunetele sale. Am întâlnit astăzi un octombrie plin de viaţă care-mi impune să-mi grăbesc ochii şi paşii către primul parc ivit în cale, să-mi număr tălpile pe ultimele fire de iarbă, să-mi întind sprâncenele spre coroanele copacilor, să-mi ascult instinctele ce-mi spun să-ţi scriu...

plic de zambete

iti ofer un plic de zambete...

unul din acela ce-l vei inchide doar cu saliva sentimentelor tale sincere, izvorate direct
din adancul sufletului tau, nascocind cele mai nastrusnice idei de a parcurge aceasta
saptamana fara a dezamagi si a fi dezamagita, la finalul careia sa ai puterea sa zambesti.
pe plicul meu nu vor fi imprimate adresele expeditorului sau destinatarului, nu avea forme
colturoase in care sa-ti rozi marginile inimii tale, nu va contine impuritati de emotii diafane,
ci va plin doar de lacrimile ruginii ale frunzelor tomnatice. sa nu indraznesti sa ai curiozitatea
sa privesti inauntrul sau, caci de-o vei face, degetele ti se vor lipi, mainile ti se vor contopi
luand forma inimii mele, dar nu oricum, ci cu aripi infrunzarite zburandu-ti dorul meu. te rog
insistent sa nu-mi scrii , caci orice ai incerca sa asterni pe plicul meu, se va intipari direct in
sufletul meu, luand calea pasilor lui octombrie alergand sa-ti sopteasca. imi lipsesti