Pata

Mi-as dori sa fiu o pata.O pata de cerneala.Sa privesc
cerul si sa-i dau culoare iar cand se simte singur
sa-i desenez nori.Sa intemeiez o familie a cerurilor.
Tatal sa fie soarele, mama sa fie ploaia,iar copii
sa fie norii.Norii incruntati si negriciosi sa fie
baietii iar norii senini si zambitori sa fie fetele.
Iar eu sa ma imprastii ca o pata de cerneala ce
sunt.Sa-i bucur cu prezenta mea.Sa le dau forme si
sens.Iar ei sa ma trazneasca si sa ma divida
pamantenilor, sa ma fulgere si sa-mi dea viata daca-i
voi ferici, sa ma tune si sa ma alunge din imparatia
cerurilor daca voi intrista.
Iar cand voi zambitor si fericit sa ma gaseasca un
baietel si sa-mi dea sens, sa ma imprastie pe o coala
de hartie, sa deseneze ceea ce am trait eu, sa-mi dea
familia cerurilor inapoi pe hartie, iar daca nu va
reusi atunci voi fi foarte trist. Atunci il voi ruga sa
ma puna intr-o calimara de cerneala si sa ma inchida
pina ce se va gasi o fetita cu mintea limpede si inima
curata sa-mi dea drumul.Sa se joace si cu mine si sa
ma tina-n bratele asemeni papuselor ei. Sa aiba mainile
pline de mine si sa nu se mai spele niciodata pe
maini. Iar atunci cand ma voi usca sa ma regrete si sa
ma planga iar lacrimile ei sa le adune in aceeasi
calimara si sa sa spere.Pentru ca mai devreme sau mai
tarziu voi aparea. Ca o pata de cerneala...