Mărţişoare parfumate

de mărţişor, se caută doi ochi căprui rătăciţi între autenticitate şi reciprocitate, dincolo de o privire blândă ce-i poate încălzi chipul printr-un firesc surâs, ca o reflexie in retina celuilalt, dintr-o simplă sclipire

cum e să uiţi de toţi şi de toate, deconectându-te de griji, probleme şi alte lucruri mărunte, respirând bucuria de a descoperi frumosul dincolo de tine…?

o porţie caldă de zâmbete, un surâs sincer din inimă, o sclipire fină a ochilor, un moment unic de magie, o atingere delicată prin îmbrăţişare, un gând mărturisit la ureche, o muzică boemă în surdină, un pat captiv de atmosfera creată şi câţiva paşi de dans, pot readuce sănătatea in trupul tău firav...

vrei să ne intersectăm visele printre aleile de stele? să le presărăm firimituri de artificii şi nori primăvărateci? să zburdăm printre meteoriţii solitari plutindu-ne speranţele? să ne aliniem sentimentele, pulsându-ne inimile în calea lactee? să-i zâmbim lunii pentru sufletele ce ni le veghează acum?...

nici ploaia torenţială nu poate curăţa dorul ce ni se impregnează subit în piele, nici picăturile umede ce se confruntă cu lacrimile reci izvorâte pe chipurile noastre diafane, nici măcar vântul mut ce ne goneşte gândurile dinspre cei dragi, nu se poate opune singurului organ ce nu-l putem controla, în a simţi atât de frumos şi sincer...inima

ştii, dacă n-ai fi apărut, te-aş fi inventat cu siguranţă. însă poate n-ai fi avut chip, trup sau inimă, ci doar o reflexie palidă a imaginaţiei mele, ca o arătare nedefinită. însă acum că eşti aici, chiar şi spiritual, te simt alături în toată imperfecţiunea ta stângace, de muritoare pământeană...

să-i spui lunii că te voi veghea cu zâmbetul meu cald şi privirea-mi blândă. . nu-ţi fie teamă, căci gândurile mele sincere îţi vor fi pernă unde-ţi vei întinde visele, sentimentele mele pure, plapuma ce-ţi va încălzi sufletul în freamătul nopţii, ochii mei, fereastra către stele…de fapt, tu doar fii. restul îl fac eu…ca un vis ce sunt, visându-te

te-ai simţit vreodată singură în doi? să-ţi fie trupul într-o parte, iar spiritul în alta? dar să zâmbeşti şi să nu fie al tău? să-ţi doreşti să evadezi şi să nu poţi? iar orice ai spune să fii neînţeleasă ca un bumerang împotriva ta? şi tocmai de unde te astepţi mai puţin să primeşti tot?

nu ştiu tu…dar ţi-aş vorbi ore în şir, te-aş privi zile în şir, te-aş visa ani în şir, aşa cum le stau bine îngerilor să ne vegheze binecuvântându-ne…

eşti frumoasă, să ştii…ca două picături de rouă, ce-mi transmit tulburul ochilor tăi, luminându-mă…

o zi ploioasă, rece şi mohorâtă, poate deveni senină, caldă şi voioasă, prin îmbrăţişarea unui zâmbet dăruit din inimă celor dragi

şuşoteli de priviri, frământări de vorbe, porţii de sclipiri, cafenele calde, curioase trăiri, tristeţi fade, sincere amintiri

am zece degete fine la două mâini delicate, alte zece la două picioare uşor parfumate, am doi ochi frumosi căprui şi o privre prea blândă, pentru un gât cam scurt ce capul mi-l plimbă, scoţându-ţi ţie a mea limbă, stimată doamnă, ce zâmbetul ţi-l fură în această iarnă

bzzz, bzzz, bzzz, jar, jar, jar, brrr, brrr, brrr, nu te speria, sunt doar cuvintele unei specii extraterestre întâmpinându-te cu un banal bună dimineaţa…

pitpalac într-un copac, iarăşi mi-am făcut de cap, am furat omul de zăpadă, dumnezeu m-a pedepsit cu iarnă; pitplalac intr-un ogor, doamne am ingheţat de mor, jur că-ţi dau omul înapoi, tu dă-mi mie vară în toi; pitpalac dintr-un birou, am dat drumul la reşou, acum îmi este cald şi bine, doamne, mă gudur ca un câine; pitpalac de dimineaţă, am prins zâmbetul tău pe faţă, n-are rost să te fereşti, ştiu că acum tu îmi zâmbeşti; pitpalac pe o căpşună, uite că ţi-am spus o glumă, dă-o încolo de criză mondială, că nu-i decât o banală boală

mi-am rătăcit sentimentele prin amintirile de pe strada speranţei; eşti bună să-mi linişteşti tu inima, căutându-le?

îţi doresc ca prospeţimea zilei de azi, să te surprindă dăruind celor din jur, frumuseţea zâmbetului tău, luminând chipurile curioşilor ce-ţi captează energia

să-ţi găseşti liniştea prin zbuciumul celuilalt, să-ţi luminezi zâmbetul prin ochii celuilalt, să respiri prin plămânii celuilalt, să ajungi să trăieşti numai prin celălalt, poate fi începutul unei iminente demenţe...

la câţiva zeci de metri de bârlogul urşilor, în inima munţilor debordând în diversitate, sub cupola albastrului infinit, respir aerul rarefiat, zâmbindu-I naturii pentru pastelul ce mi-l dăruie, zugrăvindu-mi viaţa în autenticitate; pe scurt : salutări din poiana braşov

nu ştiu şi nici nu mă interesează cum te percep alţii, dar pentru mine eşti şi vei rămâne minunată

este uimitor ce poate face o carte de lectură, un asfinţit văratic, o muzică în surdină, o bere rece şi un lac tăcut în apropiere; te descoperi reinventându-te…

cu ochii între-deschişi, citind printre rânduri, pot desluşi emoţia aşternerii unor sentimente mute, luând forme caligrafice în sensuri concentrice de iubire

te aşteaptă o nouă zi, un nou început, o nouă provocare, toate menite să-ţi dăruiască speranţa unei vieţi mai bune; succes!

de opt martie, ne reamintim de fiecare dată zâmbind, că-n spatele fiecărui surâs ce-l dăruim cu atâta bunătate, stă pitită, tăcută şi timidă, emoţia mamei...

Şi urşii au pene

Ar fi făcut orice si oricum pentru el, orice şi oricât i-ar fi cerut, ea i-ar fi îndeplinit. Fără întrebări, fără ezitări, fără comentarii. Pur şi simplu, pentru că numai aşa simţea ea. Să fie toată numai pentru el. Pentru că-l iubea nespus de mult. N-ar fi suportat termeni de comparaţie referitor la el. Nici măcar să privească in altă parte, decât acolo unde simţea. In faţa ei. Doar pe el. Pentru că-n vocabularul inimii sale nu exista altcineva în afara lui. Nici când a rugat-o să-şi schimbe coafura pentru el, n-a comentat. S-a facut creaţă a doua zi, privind cum i se risipeşte bretonul pe gresia lucioasă a celui mai scump coafor. Se mulţumea să-l vadă zâmbindu-i, visând că o viaţă va fi alături de ea. Nici când i-a cerut să-şi schimbe îmbrăcămintea, azvârlind în weekendul următor, întregul şifonier pe apa sâmbetei, înlocuindu-le cu cele după chipul şi asemănarea lui. Alura ei sobră, serioasă şi oarecum elegantă, îşi zicea că-i dă siguranţa şi încredere şi-i reflecta într-un final personalitatea. Nu mai ştia nimic despre nimeni din apropiaţii săi, din agenda telefonului ei disparuseră toţi prietenii, rămânînd doar contactele de urgenţă şi numărul lui. Se scuza tuturor, că-şi doreşte foarte mult o familie iar pentru asta doreşte să stea şi să fie numai cu el, în speranţa că ceilalţi o vor inţelege. Dar şi atunci când îi intâlnea întâmplător, vocea, tonul, abordarea îi erau schimbate; timbrul vocii sale cald era rece, tonul său amical era unul distant, abordarea ei umilă era acum superioară. Se dedica întru-totul lui şi viitoarei sale familii. Işi dorea să fie un model pentru cei din jur, crezând că asta-i calea către reuşită. Iar pentru asta muncea pînă la epuizare, atât la birou cât şi acasă. Uneori stătea cu orele peste program, pentru a strânge bani pentru viitorul lor cămin şi pentru a-i asigura un viitor sigur copilului lor. Şi acasă, de cum venea, era gospodina perfectă. Nu puteai să-i reproşezi nimic, dar chiar nimic. Putea concura şi cu cel mai luxos spital in ale curăţeniei, se putea confrunta cu cele mai alese bucate din revistele de specialitate, pentru care alerga uneori cu zecile de minute prin pieţele aglomerate, pentru a avea ingredientele cele mai proaspete. De priveai la balconul său, puteai jura ca este mostră din reclamele la detergenţii cei mai costisitori, rufele sale fiind imaculate. Îi placea să-i asigure tot confotul şi liniştea de care avea nevoie, alintându-l duios cu ursul meu. El nu trebuia decât să fie. Şi atât. Restul il făcea ea. Sperând că numai aşa va fi cu ea pentru totdeauna. Pînă într-o zi, când el veni nervos acasă şi-i vorbi răspicat. Nu te mai recunosc! Te-ai schimbat total faţă de cum te-am cunoscut! Nu mai ai nici bretonul prin care te-am descoperit, nici hainele lejere în care erai atat de naturală! Tu nu vezi că nici prietenii tăi nu te mai sună? Ştii de ce ? Pentru că le vorbeşti superior, rece şi distant. Eu cum să te mai iubesc? Vii noaptea târziu, iar atunci când esti acasă, nu ştii decât să faci curăţenie, mâncare şi să speli rufe. De mine, de noi, când mai ai timp? Ştii ceva ? Am zburat de aici ! Te părăsesc! Adio…

Jumatati

sa-ti intalnesti jumatatea la jumatatea inimii, pulsand jumatati de masura, injumatatind timpul (in al ei si al tau), jurandu-i jumatatii tale, jumatati de luna si jumari de stele, nu poate fi decat pe jumatate adevarat, pentru ca fara ea, ai fi doar o jumatate din jumatate, injumatatindu-ti prezentul jumatate...

Idila - partea a doua

Mulţumind divinităţii căci rugile i-au fost ascultate, îşi luă liber ziua întreagă, lăcimând de fericire, zburdând pe străzile prăfuite ale capitalei. Era suficient s-o priveşti cum radia şi puteai observa cu uşurinţă că sărbătoarea de Dragobete era mai mult decât o coincidenţă, dovada fiind femeia îndrăgostită ce defila prin faţa ochilor tăi precum o prinţesă. Nimic şi nimeni nu-i putea răpi această stare, de o iubire clocotind între pereţii sufletului său, nici măcar o privire încruntată sau o vorbă urâtă, nu-i mai putea afecta integritatea sa emoţională. Guvernată de aura sa, se grăbi să se pregătească pentru o noapte de dragoste deplină. Se opri la un salon de înfrumuseţare, pe care-l cocheta în fiecare zi cu gândul, dar niciodată nu îndrăzni să meargă mai departe. Acum, însă, avea motiv. Pentru El. Nici orele interminabile petrecute acolo nu-i ştirbiseră din înflăcărarea cu care fusese scânteiată, nici toate tratamentele dureroase de epilare şi complentare, nici măcar costurile incredibile de la sfârşit n-au descurajat-o. Avea un plan. Şi trebuia să-l ducă la capăt. Să-l facă fericit şi să fie fericită la rându-i. Aşa că-şi continuă calea către fericire. Se opri în primul mall şi probă ultimele colecţii de la cei mai renumiţi creatori de modă, haine ce urmau să-i reflecte intru-totul personalitatea şi starea euforică în care se afla. Îşi cheltui aici ultimii bănuţi, dar nu-i păsa, pentru că prima oară în viaţa ei simţi cum fluturii din stomacul său îşi agitau aripile dragostei. Cu o bancnotă rătăcită prin poşeta sa, plăti taxiul ce-o lăsă exact în faţa blocului lui, nu departe de centru, de unde puteai zări priveliştea superbă a parcului din apropiere. Urcă şi bătu la uşă, de unde avea s-o cuprindă în toată gingăşia, cel ce-i fură inima, ce-i zbuciumă zilele doar prin simpla prezenţă. Rămăsese pentru o secundă fără suflare: petalele de trandafiri roşii se asortau perfect cu rochia cumpărată recent, şampania şi cele două pahare de cristal se reflectau în cerceii, brăţara şi lănţişorul său, iar muzica în surdină crea / muzica în surdină creând o atmosferă unică la care visase toată viaţa, unde, de cele mai multe ori adormea plângând la filmele de dragoste. Numai că acum totul era real, personajul principal era EA, nu o vedetă de cinematograf sau vreun personaj dintr-un roman rătăcit pe noptieră. Nu. Nimic din toate astea. Îl îmbrăţişă şi începu să danseze uşor prin sufrageria, dacă-i pot spune aşa, (a) garsonierei. Realiză că-n acele momente, nu e nevoie să fie la Paris, Veneţia sau pe muntele Găina, pentru a-şi găsi jumătatea sau a fi fericită şi iubită. El începu să-şi plimbe mâinile sale delicate prin părul său mătăsos, privind-o în ochii săi, cu atâta drăgăleşenie. Încercă s-o sărute, când se auzi cum sună telefonul…ea, îi spuse ….nu răspunde, să fim doar noi ! El, îi spuse…trebuie, s-ar putea sa fie de la birou ! Se aproprie de mobil…şi văzu un numar necunoscut…răspunse…când, la celalalt capăt auzi o voce cunoscută :iubitu’, ţi-am făcut o surpriză, n-am mai plecat în delegaţie, am preferat să stau cu tine weekend-ul ăsta…deschide te rog, sunt la uşă !

Idila

Ajungem să petrecem alături de ei minute în şir, ore întregi, zile pline şi poate ani lungi, fără să-i cunoaştem o iotă, singurele puncte comune fiind probabil acoperişul, camera sau sarcinile cotidiene ce ni le îndeplinim cu atâta conştiinciozitate. Ne depănăm amintirile printre fumurile dimineţii, ne invidiem din principiu şefii între mesele scurte de prânz şi ne planificăm concediile internaţionale, fără a avea nici o idée despre cei de lângă noi. Zâmbim din fire, râdem de nevoie, povestim din monotonie, toate ca un scut firesc împotriva rutinii, menite să adauge valoare muncii cotidiene, surprinzându-i pe cei de lângă noi prin prospeţimea minţilor noastre. Dar ce ne facem, când ne simţim chipurile mângâiate de o altă privire, fixându-ne ochii bulbucaţi de monitoarele cristaline ? Privim în altă parte, ai putea spune, tu, de acolo, cel cârcotaş prin definiţie ! Sau ai coborî iminent privirea, de teama de a nu fi înţeleasă eronat, stimată domnişoară ? Dar ce-ar fi dacă i-ai zâmbi pur şi simplu, ai gusta reciprocitatea? Cu ce-ai greşi răspunzând afirmativ vieţii în paşi, oportunităţii ivite? Te-ar mustra déjà conştiinţa de filmul ce ţi se derulează în faţa ochilor, accelerându-ţi pulsurile inimii în ritmuri de olimpiadă? Te gândeşti ce să faci: să-ţi urmezi raţiunea, sau inima ? Raţional, ţi-ai şopti, nu se cade ! Nu-mi pot amesteca sentimentele cu serviciul, n-ar fi professional! Sau, sentimental…ce să fac, dacă mi-a zâmbit, să aştept o viaţă să-mi bată dragostea la uşă ? Aşa că...să-mi dau frâu liber sentimentelor! Pentru asta îi zâmbeşti, la rându-ţi. Dar nu oricum ! Ci cum simţi mai pur. Dar nu oricat. Ci din toata inima. Dar nu oricui. Ci doar lui. Îţi mai spui, transpirând de emoţie: o clipa durează o eternitate. Pentru asta, trebuie să fii, în termeni de business, proactivă. Te aproprii şi-i sorbi fiecare gest, asteptând ca minunea să-ţi răsplătească curajul şi efortul. Când te gândeşti că toate astea s-au întâmplat dintr-o dată, te trezeşti subit la masa din bucătărie, mâncând singură, ca de obicei, aceleaşi salate colorate şi iaurturi dietetice, savurând în tăcere norma de singurătate, singura dovadă fiind tabloul din dreapta ta ce-i seamană izbitor colegului ce-l iubeşi în taină. Te ciupeşti pentru a fi sigură că n-ai visat, spunându-ţi oftând că totul a fost un vis...numai că-n dreapta ta, pe un şerveţel alb...descoperi câteva cuvinte aşternute...mi-ai lipsit, colega ! Ne vedem diseară la mine, da ?

101

1) o după amiază de luni înceţoşată şi rece, poate căpăta culoare şi căldură prin puterea miraculoasă a unui zâmbet dăruit din inimă…

2) aceste cuvinte vor roşi de emoţie la întâlnirea cu ochii tăi, admirându-le cum pot să-ţi exprime şoptindu-ţi o noapte plină de poezie împăturită în versuri

3) se adună trei semne de punctuaţie: un punct, o virgulă şi un semn de întrebare. se strecoară cuvinte împăturite în sinceritate. se obţine aluatul unei prietenii îndelungate

4) fie ca forţa zâmbetului meu să-ţi alunge energiile negative, durerile şi bolile, readucându-te între cei sănătoşi şi fericiţi. rog stelele să-mi purifice prinţa

5) dacă acest mesaj ajunge la tine înseamnă că-ţi zâmbesc. dacă se şi întoarce repede la mine înseamnă că-mi zâmbeşti. uite aşa, cu braţele deschise...

6) din experienţă, am învăţat, că totdeauna există o explicaţie, că nimic şi nimeni nu e pur întâmplător, ci doar rezultatul a unor înşiruiri de evenimente

7) crezi că dacă îmi zâmbeşti acum, stelele îmi vor invidia strălucirea ochilor?

8) dacă ai privi mai atentă, cu siguranţă le-ai putea zări, dincolo de aparenţe, atât de aproape de ochii tăi rătăciţi în diversitate. îţi înmuguresc simţurile...

9) să încerci să concentrezi clipe de dor, momente de magie şi vorbe înfăptuite într-o singură seară, rişti să te afunzi într-un dor incomensurabil etern...

10) crezi că dacă-ţi măsor impulsurile, există şansa să-ţi simt inima licurându-mi sentimente senine prin prisma ochilor tăi?

11) privirea ta absentă piteşte un dor captiv între pasiune şi dorinţă, între raţiune şi fior, între conştiinţă şi sentiment, toate subordonate inimii dezlănţuite

12) în preajma ta, până şi cuvintele mute capătă formă, sens şi emoţie, preluând delicateţea şi unicitatea atingerii fine la tastarea acestora. simţi zâmbetul?

13) se aşterne o noapte de poveste, în care doi aştri şi-au risipit scânteile pe aleile capitalei, surprinzându-se în unicitatea purităţii emoţiilor etalate

14) torenţial...sună bestial...ca două picături rătăcite ce-şi şoptesc regăsindu-se în ploaie sub umbrela sentimentelor : mi-ai lipsit, lacrimă îndorurată...

15) simţi primii mei paşi pe tărâm românesc? shhht. să nu trezim îngerii ce ne veghează urmele. i-am putea speria cu tropăitul pulsurilor noastre...

16) să numeri clipele rătăcite în magie, rişti să te afunzi în unicitatea acestora, sperând ca ce ţi se întâmplă acum ca printr-o minune, să devină o constantă

17) mulţumesc din suflet pentru seara minunată ce mi-ai dăruit-o, surprinzându-mă prin căldura acţiunilor tale, reamintindu-mi subit că există îngeri pe pământ

18) crezi în minuni? pentru că eu cred în tine...aromă de vorbe, parfum de fapte...

19) mâine este deja astăzi, vorba devine faptă, speranţa certitudine, visul realitate. aşa că dormi acum ca să mă visezi mâine

20) paşii mei motorizaţi se îndreapta rapid dar sigur către zâmbetul unei persoane foarte dragi mie. către tine...

21) pot să-ţi mărturisesc că aici, parcă se narează file de poveste, începând cu priveliştea, oamenii şi atmosfera. însă ar fi fost de vis dacă ai fi fost aici...

22) niciodată nu mi s-a părut atât de lung şi obositor drumul până acasă, fie el presărat cu stele, căci fără tine totul pare doar o umbră. shhht. se aud paşi umezi

23) acesta-i numărul care te face să zâmbeşti pur şi simplu, fără întrebări şi răspunsuri, pentru că meriţi ce-i mai bun...

24) să nu aştepţi nimic şi să primeşti totul, nu poate fi decât minunea visului tău devenit realitate. să zâmbeşti din inimă, ce poate fi mai senin?

25) la ora la care tu te înfrupţi din salata de vorbe, savurând feeria amintirilor alături de cei dragi, îţi încânt buzele cu o porţie de zâmbete dăruite din inimă

26) să-mi zâmbeşti mereu numărându-mi sclipirile ochilor strălucindu-ţi bucuria mea de a fi lângă tine...

27) offf...adună clipele cele mai frumoase, înmulţeşte-le cu zâmbetele dăruite din suflet, împarte-le la pulsurile inimii, scade paşii către tine şi obţii dorul meu

28) cât te costă să fii fericită? un dram de voinţă, o clipă de dorinţă, un buchet de zâmbete şi zero regrete

29) mulţumesc pentru zilele ce-au fost, ce vor fi, dar mai ales pt cele ce sunt. ca o ecuaţie cu necunoscute şi parametri, în care constantele suntem noi. tu şi eu.

30) dincolo de mine, dincolo de tine, dincolo de noi, se etalează subit un zâmbet angelic, stârnind curiozitatea celor din jur motivul apariţiei sale. doar noi ştim

31) mă gândeam că la ora la care tu te bucuri in sânul familiei luminiţei, eu, cu ultimele forţe, savurez cina în croaziera pe dunăre. aş fi vrut să fii aici. Atât

32) niciodată nu mi s-a părut atât de lung şi obositor drumul până acasă, fie el presărat cu stele, căci fără tine totul pare doar o umbră. shhht. se aud paşi umezi

33) paşii mei motorizaţi se îndreaptă rapid dar sigur către zâmbetul unei persoane foarte dragi mie. către tine...

34) torenţial...sună bestial...ca două picături rătăcite ce-şi şoptesc regăsindu-se în ploaie sub umbrela sentimentelor : mi-ai lipsit, lacrimă îndorurată...

35) sper că vei continua să-mi arăţi ceea ce simţi, pentru că astfel vei alunga toate temerile, permiţând gândurilor şi sentimentelor să înmugurească în sufletul tău...

36) o altă searaă în care am redefinit valorile prieteniei prin căldura vorbelor, certitudinea faptelor şi emoţia atingerilor, ridicând la superlativ sentimentele...

37) ce poate fi mai incitant decât să numeri pulsurile cercetând reciprocitatea? două inimi îndorurate pe căi rătăcite, regăsindu-se...

38) vrei să iei o pauză şi să-mi zâmbeşti? să zâmbeşti numai mie? şi numai din inimă? ca o poveste cu făt frumos sărutând-o pe frumoasa adormită. se aud pulsurile..

39) nu ştiu tu, dar eu abia aştept să te văd, să te aud, să te simt, să-ţi şoptesc îmbrăţişându-te : mi-ai lipsit, să ştii...punct şi de la capăt. file de poveste

40) dacă dorul meu ar întâlni subit reciprocitatea în intersecţia sentimentelor dăruite, cu siguranţă că ar urma necontenit numai calea inimii. către tine...

41) de fiecare dată când îţi sunt în preajmă, când te privesc, când te ating, când îţi vorbesc, simt cum o parte din mine mă părăseşte dăruindu-se pururea ţie

42) o călătorie dincolo de tărâmurile natale surprinzând la pas, file de istorie, captive între limitele geografice şi legendele localnicilor, etalând printre paşi dorul, ce-ţi caută acum cu privirea aceste rânduri, şoptind doar ţie, noapte bună...

43) dincolo de-ai descoperi pe cei dragi, trebuie să te descoperi mai întâi pe tine ca persoană în călătoria vieţii. fie ca excursia ce-ţi va aprinde călcâile să te surprindă zâmbind dincolo de tine. drum bun

44) cum să fie ? o zi sinusoidală în care am plâns şi râs, în care am fost bucurat şi dezamăgit, în care viaţa îşi arată plămânii respirându-mă...

45) să împlineşti o vârstă formată din numere prime nu poate decât să exprime unicitatea acesteia aniversând cu zâmbetul pe buze bucuria de a trăi. la mulţi ani

46) telepatie. mă gândeam că-n pofida prezenţei ispitelor la tot pasul, tu ai rămas aceeaşi, inestimabilă...

47) din camera unde se purifică trupul şi sufletul, captiv în gânduri şi sentimente, şi se aştern rufele amintirilor risipite în autencitate. paşte fericit

48) cât te costă să fii fericită? un dram de voinţă, o clipă de dorinţă, un buchet de zâmbete şi zero regrete

49) dar dragostea de cosânzeană cum e? când apare, cum se manifestă şi ce exprimă? shhht. nu-mi răspunde. se aud paşii tăi urmându-mă în...reciprocitate

50) să-mi cauţi zâmbetul între două grimase, ai putea descoperi râsul în pofta vieţii şi nebunia în clipa prezentului. foc de vorbe, paie de fapte

51) trezeşte-te din visul ce-ţi împrăştie o iluzie pe cât de aparent de reală, pe atât de înşelătoare. nu te îmbăta cu un pahar ce-ţi poate dărui fericirea efemeră

52) vom învăţa să avem încredere, siguranţă şi speranţă, pe masură ce ne vom cunoaşte, preţuindu-ne pentru ceea ce suntem şi vom deveni, restul fiind detalii...

53) demenţial! o porţie de adrenalina servită la purtător contra rutinei impregnată prematur în conştiinţă! se repetă primii paşi. paşii dorului...

54) oricâte dificultăţi ai întâmpina, să nu încetezi să lupţi să fii cea mai bună, uite, cum fac eu avându-te alături...

55) te aştept în rendez vous la universitate. vezi că plouă, să porţi gândul meu cald în paşi mărunţi spre mine

56) neaţa! te aştept să vii...pentru că meriţi ceea ce-i mai bun

57) îmi poţi număra cu uşurinţă razele soarelui strălucindu-ţi o bună dimineaţă din ochii mei boemi

58) forţa gândului tău şi puterea zâmbetului meu, m-au ajutat să redescopăr ambiţia, entuziasmul şi dorinţa într-o singură persoană. în mine. mulţumesc

59) ştii...eşti pur şi simplu minunată! shtt...se aud paşii tăi urmându-mă...

60) confruntându-mă bizar cu trecutul, realizez ce frumos poate fi prezentul, avându-te alături ca prietenă adevărată ce-mi eşti. se cântă o poveste...

61) fie ca seninătatea nopţii să-ţi asculte rugile, oferindu-ţi un somn solitar, liniştit şi înstelat, luminat de puritatea sufletului meu spre divinitate

62) ce este fericirea aş îndrăzni să întreb. o sclipire tandră, un zâmbet sublim, o atingere splendidă, o îmbrăţişare magistrală, două cuvinte divine : te iubesc

63) dacă m-ai lăsa ţi-aş arăta ...să lăcrimezi sentimente diafane dincolo de beatitudinea fiinţei respirându-ţi conştiinţa prin prisma plămânilor mei

64) dacă ochii mei ar clipi în ritmul pulsurilor inimii mele generându-mi aripi de dor, m-ai învăţa să-mi înalţ sentimentele deasupra gândurilor ?

65) apoi mi-aş lipi buzele d-ale tale contopindu-ne cuvintele în acelaşi simţ. al dragostei. aş lăsa vorbele să ne zboare sentimentele regăsindu-ne printre litere

66) mă gândesc că minunea ce ne guvernează sufletele nu este absolut întâmplătoare. reprezintă doar firescul rugilor şi sentimentelor noastre

67) îmi doresc ca zilele ce vin să fie cel puţin ca astăzi îmbrăcând dragostea în calendarul nostru. îmi lipseşti

68) indescifrabil, inacuzabil, inevaluabil, incomparabil, inegalabil, incontestabil, inexplicabil incriminabil, incredibil, inalienabil...da, te iubesc

69) chiar şi atunci când nu te aştepţi, te iubesc

70) ochii mei au luat-o razna la emoţionanta întâlnire cu pânzele dezlănţuite în motive curcubacee. doar inima-mi este constantă în intensitate şi profunzime. iubesc

71) te dua, nere maitea, ngo oi ney, t'estimo, wo ie, mi amas vin, s'ayapo, kimi o ai shiteru, nalingi yo, saya cintamo, tora dost daram, ha eh bak, te iubesc...

72) dacă ai aduna toţi neuronii într-un buchet de vorbe cu siguranţă ai obţine o singură frază virgină izolată în acest mesaj văduv de uniformitatea literelor sale circulare

73) mi-aş plimba degetele fine prin valurile părului tău, surprinzându-te la limanul sentimentelor cu atingerea dragostei ce ţi-o port

74) pe zi ce trece transpir mai mult parfumul dragostei tale ce mi s-a impregnat discret sub piele. cei din jur se minunează de aroma zâmbetului meu...

75) mi-era teamă să cred în divinitate până să te întâlnesc. de atunci mi se hărăzesc numai minuni. şi asta până să mă iubeşti. acum trăiesc un miracol. tu

76) ştiai că 1+1=1?

77) în dreapta paşilor mei se simte umbra paşilor tăi zâmbindu-mi frumuseţea ce mi se reflectă în ochii înmărmuriţi de emoţie

78) nu mai ştiu zilele, nopţile. nu mai ştiu secundele, minutele, orele. nu mai ştiu nimic. de când te cunosc. tu eşti timpul meu. şi nu numai...

79) nu trebuie să potrivesc ceasul ca să mă trezesc la un moment dat din visul ce-l trăiesc în realitate. tot ce trebuie să fac este să-mi ascult ticăitul inimii...

80) mă dori de dor îndurerat în durerea dorului dornic de tine. pe scurt. îmi lipseşti

81) captiv în emoţia prezentului, prizonier al sentimentelor diafane, condamnat să respir numai noi

82) fie ca intensitatea dragostei mele să fie resimţită de organele responsabile să te determine să simţi întocmai

83) când două cuvinte banale prin simplitatea lor, rupte parcă din rai, smulse din tolba lui cupidon, dau sens vieţii, atunci da, te iubesc

84) îmi lipsesc ochii ce-mi sorb fiecare gest şi cuvânt, îmi lipsesc urechile ce le şoptesc sentimente pure, îmi lipsesc buzele ce-mi alungă singurătatea , îmi lipsesc mâinile ce mă cuprind ...împlinindu-mă

85) o zi mohorâtă îţi poate însenina chipul dacă eşti trezit de dragostea jumătăţii tale, dându-ţi forţă să zâmbeşti din inimă, ei şi numai ei

86) dincolo de mine şi de tine se află ceea ce nu am descoperit încă, dar putem simţi întru-totul fiinţei noastre, misterul răspunsului ce pâlpâie-n noi...

87) mie mi-au rămas întipăriţi în suflet paşii iernatici ce zgâriau timid frunzele înverzite de căldura vorbelor noastre

88) cum te mai simţi ? ce pot face să-ţi smulg un zâmbet ? ce trebuie să-ţi spun să te uiţi pe fereastă ? priveşte-mă, uite, îţi zâmbesc...deosebito

89) n-aş putea să adorm, fără a-ţi mărturisi ceea ce simt pentru tine, etalându-mi sentimentele pure de dragoste, de dragoste sinceră în tabloul mirific ce ne înrămează în basm

90) uneori un zâmbet exprimă cât o mie de cuvinte nerostite, alteori îţi purifică chipul inocent din suflet, dar mereu te surprinde simţind încolo de tine deosebit

91) de fiecare dată când vei fi tristă gândeşte-te doar la multiplele momente în care am râs împreună. alege unul şi înmulţeşte-l cu o mie. obţii doar ceea ce simt eu acum.

92) în preajma gândurilor mele s-a instalat omniprezentul chipului tău zâmbindu-mi introspectiv dorul meu...

93) o zi senină ia viaţă atunci când îmi zâmbeşti. fără să pui întrebări. fără să aştepţi răspunsuri. ci doar să se întâmple

94) dacă ochii tăi ar fi licurici, ai clipi mai des să-mi luminezi calea sentimentelor ?

95) dacă ai alege între a trăi o experienţă unică de care să-ţi aminteşti toată viaţa şi a fi în fiecare zi cu totul special fără a face vreu efort dar să fii neînţeles, tu ce-ai face ?

96) la tine plouă ? vremea se pare că-mi ascultă sufletul, născocind picăturile lacrimilor, prelingându-se pe obrazul diafan

97) te aştept ca pe o minune....nu ştiu când apari, de unde răsari ci doar te simt că vii..

98) CSEBUI ET

99) mă gândesc tremurând de emoţia ce clocoteşte în sufletul meu că numai peste câteva ore...

100) n-aă putea adormi fără să te port în visele mele. n-aş putea visa poveşti şi basme fără prinţesa şi zâna de tine. de fapt n-aş putea trăi dacă tu n-ai exista...

101) orele, minutele, secundele vor lua toate calea clipei în care te voi ţine iarăşi în braţe. numai atunci voi simţi că trăiesc...împlinindu-ne

Maşina de rufe

să încerci să storci cei mai frumoşi ani, îmbălsămaţi în amintiri rătăcite în coşul de rufe ale trăirilor tale, ai putea ţipa de dorul adolescenţei risipită în maşina de spălat a vieţii. să încerci să sortezi în maşina de spălat, sentimentele, gândurile şi trăirile direct proporţional cu evenimentele la care ai fost actor, spectactor şi regizor, ai putea urla după un alt scenariu diferit total faţă de cel impregnat sub piele. să încerci să schimbi programul aplicat rufelor pătate de regrete şi nostalgii, cu siguranţă că ţi-ai asuma un risc în a deregla algoritmul speranţelor tale, limitându-ţi poate orizontul la un singur capăt. de aceea, toate rufele tale trebuie curăţate la temperatura sufletului tău, etalându-le imaculate în faţa ferestrei inimii tale, uimindu-i pe cei ce-au curajul să privească dincolo de ochii tăi, cu puritatea fiinţei tale. restul e mister...