Idila - partea a doua

Mulţumind divinităţii căci rugile i-au fost ascultate, îşi luă liber ziua întreagă, lăcimând de fericire, zburdând pe străzile prăfuite ale capitalei. Era suficient s-o priveşti cum radia şi puteai observa cu uşurinţă că sărbătoarea de Dragobete era mai mult decât o coincidenţă, dovada fiind femeia îndrăgostită ce defila prin faţa ochilor tăi precum o prinţesă. Nimic şi nimeni nu-i putea răpi această stare, de o iubire clocotind între pereţii sufletului său, nici măcar o privire încruntată sau o vorbă urâtă, nu-i mai putea afecta integritatea sa emoţională. Guvernată de aura sa, se grăbi să se pregătească pentru o noapte de dragoste deplină. Se opri la un salon de înfrumuseţare, pe care-l cocheta în fiecare zi cu gândul, dar niciodată nu îndrăzni să meargă mai departe. Acum, însă, avea motiv. Pentru El. Nici orele interminabile petrecute acolo nu-i ştirbiseră din înflăcărarea cu care fusese scânteiată, nici toate tratamentele dureroase de epilare şi complentare, nici măcar costurile incredibile de la sfârşit n-au descurajat-o. Avea un plan. Şi trebuia să-l ducă la capăt. Să-l facă fericit şi să fie fericită la rându-i. Aşa că-şi continuă calea către fericire. Se opri în primul mall şi probă ultimele colecţii de la cei mai renumiţi creatori de modă, haine ce urmau să-i reflecte intru-totul personalitatea şi starea euforică în care se afla. Îşi cheltui aici ultimii bănuţi, dar nu-i păsa, pentru că prima oară în viaţa ei simţi cum fluturii din stomacul său îşi agitau aripile dragostei. Cu o bancnotă rătăcită prin poşeta sa, plăti taxiul ce-o lăsă exact în faţa blocului lui, nu departe de centru, de unde puteai zări priveliştea superbă a parcului din apropiere. Urcă şi bătu la uşă, de unde avea s-o cuprindă în toată gingăşia, cel ce-i fură inima, ce-i zbuciumă zilele doar prin simpla prezenţă. Rămăsese pentru o secundă fără suflare: petalele de trandafiri roşii se asortau perfect cu rochia cumpărată recent, şampania şi cele două pahare de cristal se reflectau în cerceii, brăţara şi lănţişorul său, iar muzica în surdină crea / muzica în surdină creând o atmosferă unică la care visase toată viaţa, unde, de cele mai multe ori adormea plângând la filmele de dragoste. Numai că acum totul era real, personajul principal era EA, nu o vedetă de cinematograf sau vreun personaj dintr-un roman rătăcit pe noptieră. Nu. Nimic din toate astea. Îl îmbrăţişă şi începu să danseze uşor prin sufrageria, dacă-i pot spune aşa, (a) garsonierei. Realiză că-n acele momente, nu e nevoie să fie la Paris, Veneţia sau pe muntele Găina, pentru a-şi găsi jumătatea sau a fi fericită şi iubită. El începu să-şi plimbe mâinile sale delicate prin părul său mătăsos, privind-o în ochii săi, cu atâta drăgăleşenie. Încercă s-o sărute, când se auzi cum sună telefonul…ea, îi spuse ….nu răspunde, să fim doar noi ! El, îi spuse…trebuie, s-ar putea sa fie de la birou ! Se aproprie de mobil…şi văzu un numar necunoscut…răspunse…când, la celalalt capăt auzi o voce cunoscută :iubitu’, ţi-am făcut o surpriză, n-am mai plecat în delegaţie, am preferat să stau cu tine weekend-ul ăsta…deschide te rog, sunt la uşă !