am tot incercat sa gasesc momentul oportun in a iti marturisi ceea ce nu mai puteam ascunde de o buna perioada de timp, probabil gesturile si reactiile mele stangace devenind tot mai suspicioase in ceea ce ma priveste si intrebarile tale firesti, esti bine?, esti ok?, esti absent? sunt perfect indreptatite. crede-ma, ca nu mi-e usor sa-ti spun acum, ca cineva mi-a luat de curand mintile, punand stapanire asupra mea si a starii mele, facandu-ma sa ma simt acum mizerabil, pentru faptul ca am lasat sa se intample una ca asta, dezamagindu-te cu siguranta. sincer, cred ca o cunosti deja. gripa tomnatica
si-am intampinat-o, soptindu-i la ureche, esti frumoasa, sa stii, da, da, frumoasa fara de pereche, cum nimeni de-am intalnit pe calea mosilor, nu are asa limpede, albastrul tau al ochilor, iar ea mi-a zambit prin cristalinul zambetului sau, rostindu-mi, doar tu, tu, ma vezi asa mereu...
am invatat ca nimeni si nimic nu ne poate opri in ceea ce ne priveste, iar limitele, fie ele si fizice, sunt doar teoretice cand ne propunem ceva cu adevarat, fiindca pentru noi nu exista spatiu sau timp, ci doar notiunea de sentiment si puls pe axa sperantei
nu mai stiu exact cum s-a intamplat, cert este ca nu ne mai puteam intelege sub nici o forma, reprosandu-i in zadar, de fiecare data, starea sa distrata, privirea pierduta sau lipsa de reactie la tot ceea ce incercam sa-i transmit, asa ca intr-un final, mi-am luat inima in dinti si am decis sa-l trimit acolo unde ii este locul de mult timp: la tine, pe dorul meu...
nu trebuie sa ai studii superioare, masterat sau doctorat pentru a elucida sau aprofunda enigmele universale ale inimii, ci doar de o scanteie in suflet pentru a iti anima intreaga fiinta in a simti dincolo de perceptibil si vizibil, ca o calatorie catre propria constiinta in iubire...
un noapte buna soptit la ureche celor dragi, poate surprinzator, induiosa pina si pe cei mai somnorosi dintre noi, pitindu-ne parca la finalul serii sub plapuma realitatii, singura dovada ca inca nu suntem pe taramul viselor, fiind ochii ce ne lumineaza zambetele solidare..
buna seara! as dori un meniu macfericire cu extraportie de zambet din inima, sirop de emotie gheata si bineinteles salata de sentimente proaspete. va rog sa adaugati la desert, placinta de priviri alese cu aroma de buze parfumate. sa nu uitati sa puneti servetele de dorinte si pai de sorbit adevarul. thx!
prin prisma serviciilor noastre, se intampla sa intalnim diversi oameni. unii nu ne transmit absolut nimic, altii poate doar o stare de iritare, iar unii ne pot fura cel mult un zambet. exista o persoana care a reusit mai mult. tu...
un zambet daruit pe jumatate la jumatatea saptamanii, in jumatatea orei din a doua jumatate a zilei, nu poate fi decat o parte de jumatate din jumatatea ce-o astepti injumatatind timpul in jumatate. al meu si al tau...
unde esti? unde esti? am auzit-o urlandu-si dorul indorurat, muscandu-si buzele crapate de emotie, alergand pe coridoarele trenului sperantei, cautand printre privirile reci ale vagoanelor, jumatatea zambetului sau ratacit printre lacrimile dorintei, asteptandu-ma parca sa-i soptesc, buna dimineata...
am zece ganduri pitite si noua idei parfumate, opt dorinte impartasite si sapte sperante voite, sase zambete etalate si cinci surasuri deocheate, patru emotii rostite si trei sentimente tacite, doua note in portativ si un singur motiv. tu
daca printr-o minune sau din pura intamplare, acest mesaj ajunge subit la tine si nu ti-era destinat, ai face bine sa-l stergi de urgenta, altminteri vei fi acuzata de cupidon de posesia ilegala a dorului meu incomensurabil. te rog, ia-ti toate masurile sa intri in legalitate, printr-o declaratie muta scrisa inimii tale: jur sa simt curat cu adevarat pentru un suflet minunat!
nu stiu tu, dar eu am senzatia de un deja vu cu tine: am impresia ca te cunosc de o viata, dar de fapt nu te stiu o secunda, ca un paradis captiv intr-un vis..
si-am intampinat-o, soptindu-i la ureche, esti frumoasa, sa stii, da, da, frumoasa fara de pereche, cum nimeni de-am intalnit pe calea mosilor, nu are asa limpede, albastrul tau al ochilor, iar ea mi-a zambit prin cristalinul zambetului sau, rostindu-mi, doar tu, tu, ma vezi asa mereu...
am invatat ca nimeni si nimic nu ne poate opri in ceea ce ne priveste, iar limitele, fie ele si fizice, sunt doar teoretice cand ne propunem ceva cu adevarat, fiindca pentru noi nu exista spatiu sau timp, ci doar notiunea de sentiment si puls pe axa sperantei
nu mai stiu exact cum s-a intamplat, cert este ca nu ne mai puteam intelege sub nici o forma, reprosandu-i in zadar, de fiecare data, starea sa distrata, privirea pierduta sau lipsa de reactie la tot ceea ce incercam sa-i transmit, asa ca intr-un final, mi-am luat inima in dinti si am decis sa-l trimit acolo unde ii este locul de mult timp: la tine, pe dorul meu...
nu trebuie sa ai studii superioare, masterat sau doctorat pentru a elucida sau aprofunda enigmele universale ale inimii, ci doar de o scanteie in suflet pentru a iti anima intreaga fiinta in a simti dincolo de perceptibil si vizibil, ca o calatorie catre propria constiinta in iubire...
un noapte buna soptit la ureche celor dragi, poate surprinzator, induiosa pina si pe cei mai somnorosi dintre noi, pitindu-ne parca la finalul serii sub plapuma realitatii, singura dovada ca inca nu suntem pe taramul viselor, fiind ochii ce ne lumineaza zambetele solidare..
buna seara! as dori un meniu macfericire cu extraportie de zambet din inima, sirop de emotie gheata si bineinteles salata de sentimente proaspete. va rog sa adaugati la desert, placinta de priviri alese cu aroma de buze parfumate. sa nu uitati sa puneti servetele de dorinte si pai de sorbit adevarul. thx!
prin prisma serviciilor noastre, se intampla sa intalnim diversi oameni. unii nu ne transmit absolut nimic, altii poate doar o stare de iritare, iar unii ne pot fura cel mult un zambet. exista o persoana care a reusit mai mult. tu...
un zambet daruit pe jumatate la jumatatea saptamanii, in jumatatea orei din a doua jumatate a zilei, nu poate fi decat o parte de jumatate din jumatatea ce-o astepti injumatatind timpul in jumatate. al meu si al tau...
unde esti? unde esti? am auzit-o urlandu-si dorul indorurat, muscandu-si buzele crapate de emotie, alergand pe coridoarele trenului sperantei, cautand printre privirile reci ale vagoanelor, jumatatea zambetului sau ratacit printre lacrimile dorintei, asteptandu-ma parca sa-i soptesc, buna dimineata...
am zece ganduri pitite si noua idei parfumate, opt dorinte impartasite si sapte sperante voite, sase zambete etalate si cinci surasuri deocheate, patru emotii rostite si trei sentimente tacite, doua note in portativ si un singur motiv. tu
daca printr-o minune sau din pura intamplare, acest mesaj ajunge subit la tine si nu ti-era destinat, ai face bine sa-l stergi de urgenta, altminteri vei fi acuzata de cupidon de posesia ilegala a dorului meu incomensurabil. te rog, ia-ti toate masurile sa intri in legalitate, printr-o declaratie muta scrisa inimii tale: jur sa simt curat cu adevarat pentru un suflet minunat!
nu stiu tu, dar eu am senzatia de un deja vu cu tine: am impresia ca te cunosc de o viata, dar de fapt nu te stiu o secunda, ca un paradis captiv intr-un vis..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu