P.S.

nici norii, nici ploaia, nu-ti pot curata in inima bataia, nici macar apele, nici macar picaturile, nu-ti pot astupa pulsurile...tu roua din lacrima de izvor, ce ne inunzi calea mosilor…

Stiai ca au inflorit magnoliile? Se anunta un spectacol al culorilor la firul ierbii, ca o recompensa a naturii amortite, acum dezlantuite in diversitate...

Imi doresc ca-n fiecare dimineata, sa ne luminezi chipurile cu caldura ochilor tai, surprinzandu-ne cu pofta ta nemarginita de viata, voiosia ta incomensurabila si nu in ultimul rand cu prezenta ta diafana, ce ne inobileaza sufletele. Sa nu te schimbi, ramanand a noastra, inestimabila. Weekend primavaratec

cu un ochi prea fin si un altul cam chior, cu degetele strambe ce ma cam dor, cu buzele crapate si de dinti muscate, cu litere de schioape si vorbe parfumate, cu emotie in suflet si inima tulburata, cu muzica in surdina si cu o mana ridicata, cu picioarele lungite si o privire duioasa, cu toate astea , iti soptesc : noapte buna, craiasa...si vise de stele, tu fiind pentru mine, una din ele...si o luna ce-mi va zambi, cand somnul ma va calauzi...

nu stiu de ce...dar te simt aici cu mine, rasfoindu-mi privirile ordonate, cautandu-ma...

Meditatie in calea lactee. Ne angajam subit in relatii, sperand pururea in suflet vibratii, ne daruim naivi inimile generoase, asteptand reciprocitati miraculoase. Ne credem bizar suflete pereche, dar nu suntem decat clone perfecte, simuland pulsuri de dragoste adevarata, ce-o simtim doar o data in viata. Ne complacem vietile intr-o minciuna, traind cu impresia ca-i o gluma, dar ne tradeaza chipurile fade, etalandu-ne iubirile palide. Doar ochii incetosati ne stau marturie, ca sentimentele nu-s garantate pe vecie, emotiile fiind doar fiori efemeri, iar lacrimele risipite, simpli luciferi. Privim cum ne vegheaza,blande la ferestre, stelele noptii si lunile albastre, punandu-ne o dorinta, murmurand in soapte, ca ceea ce visam sa devina fapte. Pe scurt. Noapte buna

de ce nu te gandesti la ceva, cineva ce prin prezenta sa te face sa fii mai frumoasa, sa vezi viata mai duioasa, sa razi cu lacrimi uneori, surprindu-te simtind dincolo de tine deseori? ca mine de exemplu, gandindu-ma indorurat la tine...

un mesaj nocturn ivit parca din senin, ca un mesager tacut in freamatul noptii, nu poate decat concura lunii solitare, prin profunzimea zambetului, ce ti-l daruiesc acum, ca un zburator neobosit, ce si-a ravasit aripile in calea lacteee, privindu-te de la fereastra sufletului tau...

din inima baii primavaratece, printre bulele de spuma deocheate, din sufletul cazii aburinde, clocotind a sentimente imbalsamate si ganduri prespalate, timid, naiv si umed, te samponez inmiresmat, clatindu-ti amintirile de pe apa sambetei. pe scurt. vrei sa ma speli pe spate?

ce poate fi mai frumos, decat sa-ti inmugureasca in suflet, dorul ce-ti surprinde inima pulsand emotii primavaratece pentru persoana draga?

cum as putea? nu am nici un drept! nici macar faptul ca am uneori senzatia ca-mi lipsesti. mi-ar placea sa infrunt morile de vant, dar nu pot, asa ca le voi schimba directia. poate asa vei fi mai aproape...

daca fiecare ploaie ne-ar purifica, ne-am sfinti cu totii. daca fiecare picatura ne-ar sensibiliza,ne-am iubi cu totii. daca tu ai simti, s-ar opri ploaia...

Simti energia cum iti cuprinde toata fiinta? Dar cei cateva mii de watts cum iti pulseaza inima? Nici luminile multicolore ce-ti invadeaza chipul? Te simt aici…

ca un ironic discret, ti-am dezlegat un ultim siret, descaltata de ganduri dubioase, pasindu-ti frumosul in pulsuri inimoase..

daca eu as fi un bolnav grav, atunci tu cu siguranta, ai fi una irecuperabila, ca doi pacienti cordiali, ce si-au pulsat inimile, intersectandu-si vietile efemere in coridoarele timpului, acum captivi solidari, in paturile mute ale spitalului ce le vindeca ranile impregnate in suflet...

ti-as vorbi despre luna si stele, ti-as privi sprancenele cum se inalta catre ele, ti-as asculta pulsurile inimii cum iti ticaie a rasarit, ti-as atinge sufletul zburand spre infinit... i-am scris ei, ca o jumatate de fiinta, simtea cat un intreg de dorinta, constransa in viata doar de constiinta, tradata insa de inima in vointa...intr-o noapte cu nori, simti cum o cuprind fiori, ochii devenindu-i flori, iar buzele-i ravnitele comori. pe scurt. imi lipsesti

sa-ti mangai trupul de razele blande ale soarelui, sa-ti infierbinti pielea de gradele lui celsius, sa-ti ratacesti bratele in nisipul fin, sa-ti racoresti picioarele in valurile marii, sa-ti cuprinzi sperantele la limanul realitatii, sa te surprinzi iubind, sa-ti imbratisezi viitorul cu inima deschisa, poate zugravi tabloul feeric unui prezent iminent...

daca ochii mei s-ar cufunda in marea gandurilor tale, ti-ai umezi sentimentele cautandu-i?