am invatat ca daca cuprinzi intamplator in maini o piatra si nu o strangi prea tare, nu se sparge, insa daca ii vorbesti din suflet si o mangai cu drag, formele sale colturoase si aparent stancoase, pot lua sensul marginilor inimii tale, lasandu-ti intiparita in degetele transpirate de emotie, taina sa...
o dimineata aparent obositoare se poate transforma subit in infloritoare prin cateva exercitii de inviorare a simturilor amortite in uitare
nu departe de perla carpatilor, nici aproape de poalele bucegilor, ti se transmit salutari racoroase dar cordiale de la cele 1400 cote ale superbei sinaia
nu stiu ce-am fost, habar n-am ce suntem, dar cu siguranta simt ce vom deveni, pentru ca inimile nu ne pot insela, chiar daca ne impotrivim deseori, si asta nu ca urmare a unor impulsuri electrice ci doar ca un rezultat firesc a unor fapte si evenimente in negura timpului prin prisma noastra
si i-am zis, esti frumoasa, sa stii, chiar esti, zambindu-i prin sclipirea ochilor mei boemi, rosindu-i timiditatea emotiilor mele efemere, soptindu-i, nu, nu e nevoie sa spui sau sa faci nimic, tu doar fi, restul il fac eu. punct si de la capat. firimituri de emotii risipite pe calea ferata a gandurilor
acest mesaj este o iluzie fiind rodul imaginatiei tale. in realitate acesta nu exista, de aceea ce vei citi in continuare, sunt doar urmele unor semne bizare ale dorintelor tale ascunse. ca nu gandesc, nu simt, nu doresc, reprezinta doar contrastul faptelor reale intr-o lume imaginara captiva intr-un text
nu ai nevoie de cuvinte alese, vorbe mestesugite sau un limbaj elevat, ci doar de putin curaj, o inima curata si brate indorurate in a iti imbratisa timid oglinda sufletului tau in reciprocitate
departe, tare departe de frumosii ochi ai tai, se pitesc lacrimile dorului ce sting ale tale vapai, aproape, prea aproape de sufletul tau, captiv in dorinta-i freamata gandul meu...
respirand aerul rarefiat dintr-un hotel tristelar, la poalele muntilor bucegi, intre sarcinile de birou si cursurile de perfectionare dintr-o sala bacoviana, ti se transmite subit un zambet diafan, menit sa-ti reaminteasca ca cineva acolo, se gandeste la tine in beatitudinea fiintei tale, ca prietena draga ce-mi esti :) ps. salutari din busteni!
daca sentimentele ti-ar fi accelerate de rotile trenului, nu-i asa ca nu te-ai mai opri, singura statie unica si finala ti-ar fi reciprocitate. nu-i asa ca ti-ai pulsa gandurile vagoanelor mute in calea sperantei spre rasaritul inimii tale?
se iau doua virgule ratacite intre randurile existentei, se presara intre mister si efemer, se pune punctul pe i de la ireal, se adauga un zambet ca o exclamatie si se obtine propozitia unei noi idei. ideea de tine, ideea de noi
freamatul noptii ne surprinde pulsurile inimii solidare, tocindu-ne sentimentele mute la temperatura sufletului, incalzindu-ne emotiile amortite in camera obscura a ratiunii, departe, tare departe, de gandurile puse la pastrare in cutia cu amintiri a constiintei
o dimineata aparent obositoare se poate transforma subit in infloritoare prin cateva exercitii de inviorare a simturilor amortite in uitare
nu departe de perla carpatilor, nici aproape de poalele bucegilor, ti se transmit salutari racoroase dar cordiale de la cele 1400 cote ale superbei sinaia
nu stiu ce-am fost, habar n-am ce suntem, dar cu siguranta simt ce vom deveni, pentru ca inimile nu ne pot insela, chiar daca ne impotrivim deseori, si asta nu ca urmare a unor impulsuri electrice ci doar ca un rezultat firesc a unor fapte si evenimente in negura timpului prin prisma noastra
si i-am zis, esti frumoasa, sa stii, chiar esti, zambindu-i prin sclipirea ochilor mei boemi, rosindu-i timiditatea emotiilor mele efemere, soptindu-i, nu, nu e nevoie sa spui sau sa faci nimic, tu doar fi, restul il fac eu. punct si de la capat. firimituri de emotii risipite pe calea ferata a gandurilor
acest mesaj este o iluzie fiind rodul imaginatiei tale. in realitate acesta nu exista, de aceea ce vei citi in continuare, sunt doar urmele unor semne bizare ale dorintelor tale ascunse. ca nu gandesc, nu simt, nu doresc, reprezinta doar contrastul faptelor reale intr-o lume imaginara captiva intr-un text
nu ai nevoie de cuvinte alese, vorbe mestesugite sau un limbaj elevat, ci doar de putin curaj, o inima curata si brate indorurate in a iti imbratisa timid oglinda sufletului tau in reciprocitate
departe, tare departe de frumosii ochi ai tai, se pitesc lacrimile dorului ce sting ale tale vapai, aproape, prea aproape de sufletul tau, captiv in dorinta-i freamata gandul meu...
respirand aerul rarefiat dintr-un hotel tristelar, la poalele muntilor bucegi, intre sarcinile de birou si cursurile de perfectionare dintr-o sala bacoviana, ti se transmite subit un zambet diafan, menit sa-ti reaminteasca ca cineva acolo, se gandeste la tine in beatitudinea fiintei tale, ca prietena draga ce-mi esti :) ps. salutari din busteni!
daca sentimentele ti-ar fi accelerate de rotile trenului, nu-i asa ca nu te-ai mai opri, singura statie unica si finala ti-ar fi reciprocitate. nu-i asa ca ti-ai pulsa gandurile vagoanelor mute in calea sperantei spre rasaritul inimii tale?
se iau doua virgule ratacite intre randurile existentei, se presara intre mister si efemer, se pune punctul pe i de la ireal, se adauga un zambet ca o exclamatie si se obtine propozitia unei noi idei. ideea de tine, ideea de noi
freamatul noptii ne surprinde pulsurile inimii solidare, tocindu-ne sentimentele mute la temperatura sufletului, incalzindu-ne emotiile amortite in camera obscura a ratiunii, departe, tare departe, de gandurile puse la pastrare in cutia cu amintiri a constiintei
la ora la care tu ratacesti in linistea noptii solitare, visurile pierdute bizar in calea lactee, eu imi trombonez realitatea in ritmurile muzichiilor, ce-mi tradeaza portativul pulsurilor inimii mele, cautandu-te...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu