miercuri, 20 februarie 2008
Maşina de rufe
marți, 8 ianuarie 2008
Camera
luni, 7 ianuarie 2008
Jumătăţi de măsură
EA:da, îmi place
EA:"dragostea este ca vântul, nu o vezi, dar o simţi"
EA:dragostea*
EL:prinzi rpd dra
EA: :)
EL:ştiu că şi un alt prieten îmi citeşte deseori blogul
EL:uneori îmi spune că se minunează de ce mai scriu eu
EL:"că de unde le scot"
EL:de unde aş putea, altundeva decât din sufletul meu
EA:când le citeşti, ţi se par fireşti
EA:dar nu mulţi pot pune pe hârtie aşa ceva
EL:n-au curajul, n-au vocabular, n-au talent
EL:exact în ordinea asta
EA:da
EL:îţi trebuie curaj să-i spui inimii. ştii inima, eu m-am îndrăgostit. de viaţă. de frumos. eşti aici cu mine? vrei să fim fericiţi împreună ? vrei. uite. facem un troc. îţi ofer sufletul meu şi-mi dăruieşti pulsurile tale.
EA::)
EA:batem palma
EL:apoi îţi iei o coală de hârtie. albă ca omătul, pură ca sentimentele tale. o vei numi calea dorinţelor. vei avea un singur drum. un singur orizont. către infinit. înainte. tot înainte
EL:vei aşterne pe ea, tot ceea ce visezi şi nu poţi. tot ce ţi-ai dorit şi nu s-a întâmplat. tot ce-ai simţit şi nu ai trăit. o citeşti de şapte ori. şi o rupi. în şase bucăţi. cinci bucăţi. le arunci pe fiecare stradă din jurul casei. şi păstrezi una singură.în buzunarul de la piept. aşa inima va şti mereu ce-ţi doreşti, ce visezi şi ce simţi
EA::)
EL:daca cele cinci bucăţi vor fi găsite de câte un trist, acela va fi hărăzit să fie fericit toată viaţa, dacă vor fi găsite de un fericit, îţi va înzeci dorinţele, dacă va fi găsit de oricine altcineva, nu se va întâmpla nimic. dar gândul tău bun. îi va produce o minune într-o zi. fără să-şi dea seama. dar i se va schimba viaţa
EL:dar dacă din întâmplare unul singur din bucaţele se întoarce la tine, în afara celui de la piept, acela va fi jumătatea vieţii tale. iubindu-te pururea trup şi suflet, pe tine şi numai pe tine
EL:ştii ? eu am găsit azi un bilet...
EA:cred că o sa găsesc şi eu unul, nu?
EL:caută în prima cămară a inimii tale. ia vezi ce găseşti...
EA:am găsit şi eu unul
duminică, 6 ianuarie 2008
Timpul meu
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
o portie de tacere
miercuri, 2 ianuarie 2008
Firimituri de artificii
plecasem de acasa cu un singur gand. s-o fac fericita. dar nu ca un angajament, nu ca un rol temporar, nu ca o sarcina morala ce trebuia s-o indeplinesc fara a clipi. nu, nimic din toate acestea. si mai stiam ca nimic si nimeni nu ma va putea opri. sa reusesc ce inima mea isi propusese. nici macar cele doua diavolite cu chip uman, nici dracul ce-si intindea coltii prin fumul omniprezent, nici toanele adolescentine ale unora, nici privirile indiscrete ale altora, nu-mi puteau stavili sa fiu eu pur si simplu. radiind in jurul meu bunatatea sufletului prin simpla prezenta. nu mai conta nimic in jurul meu, nici domnisoarele ce-si etalau cu nonsalanta nurii decupati parca din revistele deocheate, nici toalete dezlantuite, expuse in pasi de dans, nici bucatele rumene ce-mi satisfaceau papilele gustative, nici caldura prietenilor mei nu ma puteau opri sa admir privelistea din fata ochilor mei. mi-am zis. e minunata. si ea trebuie sa stie asta, neaparat. acum. aici. cu mine. si mai trebuie sa simta asta. sa-si infranga toate temerile. asta sa-i fie prima dorinta in anul ce tocmai am pasit cu zambetul pe buze, inima deschisa si ochii umezi de fericire. esti fericita, am intrebat-o. iar ea mi-a raspuns prin cele mai superbe firimituri de artificii vazute in viata mea. prin ochii ei...