Timpul meu

nu stiu cum arata un ceas, nu mai stiu nici cat este unul, nu stiu nici macar cand e doua sau noua. si sincer, nici nu ma mai intereseaza. pentru ca nu mai am nevoie sa stiu cat timp poate incapea intr-o secunda, minut sau ora. pentru ca singurul ceas dupa care ma ghidez este cel al inimii mele, pulsurile netradandu-ma nici macar o data pina acum. pentru ca langa tine, totul pare, ma crezi sau nu, file de poveste. dar nu-mi pot explica altfel, cum zilele petrecute impreuna imi par ore, orele minute, secundele clipe de neuitat. cum nu-mi pot explica ca ceea ce visez sau imi doresc noptile , sa mi se indeplineasca, dar nu oricum, ci ca intr-o poveste fara sfarsit, zilele. pentru mine exista un singur anotimp si o singura vreme. al magiei. cand visez o iarna ca-n povesti si mi se daruieste una ca-n basme. cand visez cea mai frumoasa fata si ma trezesc subit alaturi de o printesa, ce prin ochii sai imi lumineaza realitatea dorintelor mele. cand visez caldura umana in sufletul meu si mi se intinde mina sa calda, intr-o iarna geroasa, pe aleile intortocheate ale capitalei. mai am doar o singura dorinta. sa opresc timpul. acum. ma ajuti ?