Ma incheiam la sireturile ratiunii incercand sa-mi gasesc nodurile
in pasii mei spre fericire. Nu puteam intelege ce ma impiedica sa
alerg spre fericire. Cu talpile curatite de ganduri murdare simteam
ca pot infrunta orice cursa, fie ea si impotriva inimii, pulsandu-mi
fiecare simt catre lumina sufletului meu. Nu intelegeam ce se
intampla cu mine. Nu alergam, stand pe locul in care m-am nascut
si totusi transpiram regrete. Privind in urma cum urmele pasilor
mei ma urmareau precum umbra isi urmeaza sufletul in pacat.
Nu intelegeam de ce picioarele imi sunt intepenite in vina. Atunci am
inteles. Pornisem catre tine fara dorul meu. Unde esti? I-am spus vietii,
rastindu-ma la ea, scuipandu-i in fata, saliva sentimentelor mele, delirand
in propria iluzie a libertatii mele. Intr-un final intelesem. Lanturile
regretelor mele ma tineau captiv in labirintul cosmarurilor,
impiedicandu-ma sa vad calea din drumul meu. Spre tine . Spre tine,
am urlat, strangandu-mi latul de sub talpile goale, invinetite de
durerile constiintei, ce nu ma lasau sa te privesc. Vreau sa te privesc
in ochi viata, vreau sa-ti vad ochii curcubacii, vreau sa te alerg in norii
tai intunecati, vreau sa-mi cobori sprancenele in iadul tau. Tu ai iad,
viata ? Tu esti fericita, viata ? Cine-i dumnezeul tau? I-am urlat
apucand-o cu ultima rasuflare de fuga ei in lasitate, de teama sa nu
se indragosteasca de zambetul meu. Ti-e teama sa te indragostesti
de un muritor viata? Mi-a raspuns marindu-si pasul catre eternitate,
alergand cu lacrimile mele in palmele sale inverzite de puritatea
sentimentelor mele, pina cand se impiedica de radacinile ce-i
cresc brusc din picioare. Atunci a realizat ca suntem suflete pereche,
doi calatori catre divinitate. Eu si viata mea. De atunci, fiecare copac
inseamna viata, lacrimile mele fiind frunzele, picioarele mele ranite,
fiindu-i radacinile, iar scorbura sufletul meu. Ai grija sa nu ma
privesti inauntru. S-ar putea sa te indragostesti. Daca ai sa vezi
intr-o zi copacii zambind. Sa nu te sperii. Daca ai sa simti intr-o zi
copacii venind. Sa nu te sperii. Daca ai sa auzi intr-o zi copacii
vorbind. Sa nu te sperii. Sunt eu, soptindu-ti : imi lipsesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu